skip to main |
skip to sidebar
"Ma veti cauta,si Ma veti gasi,daca Ma veti cauta din toata inima."
Chiar daca ar fi sa umblu prin valea umbrei mortii,nu ma tem de nici un rau,caci Tu esti cu mine. Ps.23
Isus te iubeste
55 de comentarii:
e frumos
God bless you! e ceva deosebit....dar se putea si mai bine.te pupic
Credinţa este pasărea care cântă când zorii nu au apărut încă.>>
sa ramai asa cum esti acuma,si peste ani sa poti sa spui ...am lasat ceva in urma mea...un parfum ,o lacrima,o amintire...
Ziua de ieri, este istorie, ziua de azi, este o binecuvintare, ziua de maine, este un mister.
Sa ai pace in suflet.
(...)
te-ai oprit vreodatã sã te gândesti la faptul cã ziua ta de nastere reprezintã timpul de la nasterea Domnului Isus Hristos si pâna in ziua în care te-ai nãscut?
Sã fie o întâmplare cã astfel toate zilele noastre sunt legate de El ? Sau poate o împlinire a ceea ce este scris:"El era in lume, si lumea a fost fãcutã prin El, dar lumea nu L-a cunoscut."(...)
God bless you!
pace in suflet si sa te rogi pentru mine (..)
Viata inseamna mai mult decit mancare si bautura,si as mai aduga eu,inseamna mai mult decit distractie,avere,orgolii si ambitii...viata e un dar minunat de care trebuie ca sa avem grija,deoarece la finalul ei, v-om fi intrebati de am facut cu ea,cum am trait-o sau daca am irosit-o...
bine te-am regasit.(..)
sa-ti fie bine, suflet bun(..)
sa fii binecuvantata .(..)
iti doresc zile minunate si vise implinite.(..)
dumnezeu sa te binecuvanteze(..)
''Chiar daca as vorbi in limbi omenesti si ingeresti,si n-as avea dragoste , sunt o arma sunatoare sau un chimval zanganitor .Si chiar daca as avea darul proorociei si as cunoaste toate tainele si toata stiinta ;chiar daca as avea toata credinta asa incat sa mut si muntii si n-as avea dragoste , nu sunt nimic.Si chiar daca mi-as imparti toata averea pentru hrana saracilor , chiar daca mi-as da trupul sa fie ars , si n-as avea dragoste , nu-mi foloseste la nimic.
Dragostea este indelung rabdatoare ,este plina de bunatate ,dragostea nu pizmuieste ,dragostea nu se lauda , nu se umfla de mandrie.Nu se poatrta necuvincios nu cauta folosul sau , nu se manie , nu se gandeste la rau .Nu se bucura de nelegiuire ci se bucura de adevar.,acopere totul , crede totul . nadajduieste totul ,sufere totul.Dragostea nu va pieri niciodata .Proorocirile se vor sfarsi;limbile vor inceta ;cunostinta va avea sfarsit.Caci cunoastem in parte si proorocim in parte dar cand va veni ce este desavarsit , acest ''in parte''se va sfarsi.Acum dar raman aceste trei :credinta , nadejdea si dragostea ;dar cea mai mare dintre ele este dragostea. (..)
o zi minunata (..)
Sper ca esti bine(..)
o zi frumoasa (..)
''cand vom fi constienti de rolul nostru fie el cat de sters de abia atunci vom fi fericiti . numai atunci vom putea trai in pace si muri in pace , caci ceea ce da un sens vietii il da si mortii.''(..)
Yesterday is history , today is a blessing , tomorrow is a mistery(..)
Vis şi realitate
În ziua aceea eram foarte obosit, lucrasem mult pentru Domnul. De accea, aşezându-mă pe canapea, şi gândindu-mă la lucrarea făcută, am aţipit.
Eram mulţumit de lucrarea pe care o făcusem, căci fiind plin de râvnă, pe unde mergeam, sufletele doreau tot mai mult să le spun despre Domnul Isus Hristos. Multe dintre ele se întorceau la El primind mântuirea. Adunarea sporea văzând cu ochii iar eu eram iubit şi ascultat. Tot ce spuneam era primit cu bucurie ca ceva desăvârşit şi eram tare bucuros.
Dar în timp ce mă legănam în aceste gânduri, intră în camera mea un străin. Avea în mână o balanţă cu greutăţi şi în cealaltă un săculeţ cu instrumente şi un mic aparat. Avea înfăţişare aspră, ochii ca de foc şi plini de energie, dar şi de bunătate. Asta mă puse pe gânduri, mai ales că nu-l chemasem şi nici nu aveam nevoie de aceste lucruri.
Dar el cu o linişte gravă, se apropie de şi îmi întinse mâna cu putere şi mă întrebă serios ,, Cum îi merge râvnei dumitale?,,
Pentru moment, crezusem că mă întreabă de sănătate, eu care nu mă lăudam prea bine, dar când am gândit mai bine am înţeles că e vorba de râvna mea neobosită, şi, ca să-i dovedesc, am început să-i arăt în cuvinte râvna mea. Dar nu ştiu prin ce minune, la picioarele mele se făcu un bulgăre ca de pământ, care creştea mereu pe măsură ce vorbeam, despre lucrarea pe care o făcusem.
În sfârşit, el spuse ,, BUN, ACEASTA ESTE LUCRAREA RÂVNEI DUMITALE,, - şi-mi arătă bulgărul.
Rugându-l să-şi spună părerea, străinul luă bulgărul şi-l puse în balanţă, zicând apoi scurt. ,, ARE 100 DE KG. Câtă bucurie am simţit! Îmi venea să strig de fericire, dar m-am stăpânit şi l-am privit pe străin. Înfăţişarea sa serioasă privind bulgărul meu în lucrare mă puse pe gânduri, şi am înţeles că era numai începutul examinării roadei lucrării mele, şi că nu aveam un rezultat definitiv. El sfărâmă bulgărul şi îl aşeză în topitoria ce o scoase din săculeţ. Unele din produsele chimice le aşeză în cazanul topitoriei, iar celelalte le puse deasupra, aprinzând focul. După ce se topi, turnă totul într-o formă de unde-l scoase pe masă. Dar nu mai era ca înainte, amestecat şi fără formă, ci acum era în diferite plăci, după diferite materiale pe care le conţinuse, deosebindu-se şi înşirându-se una după alta ca verigile unui lanţ. Străinul luă forma în mână şi cu un ciocan, o desfăcu în bucăţi. Tăcând, le cercetă una câte una cu multă seriozitate, le cântări şi scrise rezultatul. La urmă îmi dădu nota să o văd, iar eu, după privirea sa tristă, văzui că nu e lucru bun, apoi mă părăsi zicându-mi cu milă. ,, Domnul să te izbăvească!,, Înmărmurit, privind nota, citii:
,,Analiza râvnei lucrătorului X, concurent al cununei slavei împărăţiei veşnice,,.
Greutate totală – 100 kg, din care:
1. 7 părţi interese materiale
2. 16 părţi ambiţii personale ( lucrarea eului )
3. 15 părţi mândrie religioasă
4. 11 părţi iubirea de a conduce
5. 10 părţi luptă de sectarism
6. 18 părţi dorinţa de a fi lăudat
7. 13 părţi iubirea darurilor sale
TOTAL: 90 Kg. Lemn, fân, trestie
1. 3 părţi dragoste de Dumnezeu
2. 4 părţi iubire de fraţi
3. 3 părţi râvnă curată de evanghelizare
TOTAL: 10 Kg aur, argint şi pietre scumpe
Din toată râvna aceasta 90 de părţi erau lemnul, fânul şi trestia care vor arde în foc o lucrare şi care nu are altă soartă decât nimicirea, şi numai 10 părţi curate ca aurul, argintul şi pietrele scumpe rămân adevărata lucrare ce are ca soartă câştigarea slavei Dumnezeieşti.
Am rămas uimit când am citit aceste lucruri şi m-am întristat. Inima mi se făcu ca a unui bolnav şi auzii în urma mea un suspin atât de dureros, încât mă ţintui pe loc cu un cui, am vrut să fug după străin, însă ne putând, am renunţat. Gândindu-mă puţin, mintea mi se lumină şi în mine se ridică un lucrător nou care începu să-l judece pe cel vechi. O adevărată înţelegere mă pătrunse şi m-am trezit rugându-mă. Doamne fie-ţi milă de mine. Copleşit, căzut în genunchi cu lista analizei râvnei mele de lucrător. Priveam la ea şi parcă se prefăcuse într-o oglindă în care vedeam atât de limpede starea în care se afla inima mea în acele momente. Abia atunci am înţeles bine analiza străinului. Am văzut că era desăvârşită şi bine cântărită, iar eu, nenorocitul de mine nu mai aveam nimic de zis. Eram atât de lămurit cum n-am mai fost niciodată, dar eram zdrobit de durere. Un foc ardea în mine. Am strigat deznădăjduit către Dumnezeu să mă scape de mine însumi, dar durerea creştea mereu… Mă strângea de gât, gemeam, iar suferinţa creştea mereu încât inima mea era gata să plesnească. Nu mai puteam. Înăbuşit de groază, începui să strig atât de tare şi de disperat, încât m-am trezit. Până în ziua aceea, ori de câte ori mă rugam, îi ceream Tătălui să mă scape de tot ce e rău şi de pedeapsa viitoare. De atunci încoace însă, n-am mai ştiut să mă rog decât să mă izbăvească de mine însumi. E un lucru de mare preţ ceea ce am învăţat acum la bătrâneţe ( lucrul care îl uitasem în rugăciunile mele ). Fără să uit, de atunci aşa m-am rugat mereu, nici o clipă n-am mai avut pace până nu m-am văzut scăpat de mine, prin focul curăţitor al harului Domnului Isus. Şi n-am ştiut ce-i odihna până ce n-am ştiut că în locul interesului religios şi mândriei a venit lumina şi smerenia dragostei Domnului Isus, astfel încât astăzi pot spune: ,, DACĂ DOMNUL MĂ VA CHEMA, VOI PUTEA STA LINIŞTIT LA PICIOARELE Marelui Chimist, Isus Hristos, purtând cununa Împărăţiei Veşnice,, Astfel eu care mă bucuram în lucrarea făcută de mine însumi de credincioşia mea în care stăteam, m-am vindecat şi acum spun tuturor.
De vă rugaţi Lui Dumnezeu, rugaţi-vă să vă scape de voi înşivă, de starea de mândrie ce vă stăpâneşte, de nepăsarea faţă de slava lui Dumnezeu care se găseşte în viaţa tuturor creştinilor din zilele noastre. Cel ce se întoarce la Dumnezeu se opreşte mai întâi de pe calea pierzării, nu mai păşeşte spre păcat. În al doilea rând, recunoscându-l pe Domnul Isus, este atras spre El, se desparte de tot ce nu-i place Domnului şi astfel, îndreptându-se cu faţa spre Domnul Isus, întoarce spatele lumii şi păcatului. În al treilea rând, porneşte pe calea curată a ascultării de Dumnezeu.(..)
La multi ani ! Pace in suflet si sanatate . cu tot dragul din lume (..)
,,,Am intrebat odata pe o tanara profesoara din Berlin ce varsta are. In general este nepoliticos sa intrebi acest lucru, dar un pastor in varsta poate sa si-o permita in mod exceptional. Atunci ea imi raspunse fara sovaire: 8 ani! Am ramas surprins si am intrebat: Predati trei limbi straine si nu aveti decat 8 ani? Atunci imi explica razand: Acum 8 ani L-am gasit pe Isus si am inceput sa traiesc. Inainte eram moarta. Inainte nu aveam Mantuitor si nu traiam cu adevarat: am castigat doar bani si m-am distrat, dar aceea nu era viata.(..)
17.DOI CALATORI
Era intr-o seara de noiembrie. Cadea un amestec de ploaie si lapovita. Vantul sufla si era frig. Pe drum trecea un om fara palton, cu gulerul hainei ridicat. Ii era indiferent ca era ud si nici nu parea sa-i pese unde merge. Nu avea camin. Asa umbla cei mai multi oameni din lume. Ei nu au o tinta. Pe drum apoi apare un al doilea trecator. El trebuie sa faca fata aceleasi furtuni, aceleiasi ploi. Dar el fluiera un cantecel si merge cu pas vioi. In departare vede luminile casei lui. Curand va fi la caldura. Nici nu-i pasa de greutatile drumului. Asa merg prin lume cei care apartin lui Isus. (..)
pacea Dl sa fie cu tine mereu.D-zeu sa binecuvinteze familia ta si sper ca intr-o zi sa te bucuri de Domnul impreuna cu parinti tai cu frati tai asa cum te bucuri cu sora cea noua
Domnul sa te binecuvinteze
10.CE VINE DUPA ACEEA…
intr-o zi, un tanar vine la unchiul lui si-i spune: „Unchiule, felicita-ma: mi-am luat bacalaureatul!”… „Bravo, spuse unchiul, uite aici o bancnota de 20 marci ca recompensa, si acum spune-mi: ce proiecte ai?” „Vreau sa studiez, sa ma fac jurist!” „Foarte frumos, spuse unchiul, si dupa aceea?” „Ma gandesc sa-mi fac stagiul la tribunalul suprem…” „Frumos, si apoi?” Ei, unchiule, voi cauta o fata potrivita, ma voi insura si imi voi intemeia o familie!”… „Ma bucur, apoi?”… „Apoi? Da, sper sa devin un om mare, un presedinte de curte de apel, sau procuror al Republicii”… „Extraordinar, si?”… „Cum si? Cred ca o sa imbatranesc si o sa ma retrag undeva la tara, intr-o regiune frumoasa si o sa cultiv capsuni…” „Frumos, spuse unchiul si apoi?...” Nerabdarea puse stapanire pe tanar: „Ei, o sa mor odata si odata…” „Asa? Spuse unchiul… si apoi?” Tanarul nu mai rade! il cuprinde spaima: „Apoi? Unchiule, la asta nu m-am gandit niciodata!” „Cum, spuse unchiul, ti-ai luat bacalaureatul si nu poti sa vezi mai departe? Un om caruia Dumnezeu i-a dat ratiune n-ar trebui sa fie mai prevazator? Ce va fi dupa aceea?”… Atunci tanarul raspunde repede: „Unchiule, ce vine dupa moarte nu stie nimeni!” „Te inseli baiete! Exista cineva care stie ce vine dupa moarte! Acesta este Isus! Dupa moarte vine judecata lui Dumnezeu! si atunci ori esti pierdut ori esti salvat pentru vesnicie!”
UN PASAPORT IN REGULA
Ma aflam odata pe aeroportul din Berlin. inainte de a ajunge la avion a trebuit sa fim supusi inca o data controlului pasapoartelor. in fata mea era un domn masiv care a intins grabit pasaportul catre functionar. Dar acesta a spus: „O clipa! Pasaportul dvs este expirat!” Domnul acela masiv a raspuns: „Ei, nu fiti asa de chitibusar! Esentialul e ca am un pasaport!” – „Deloc, a spus functionarul pe un ton ferm. Esentialul e sa aveti un pasaport in regula!” La fel e si cu credinta. Ce conteaza la urma urmei nu e ca am o credinta, ca cred orice… Nu! Ceea ce conteaza nu e sa ai o credinta oarecare ci sa ai adevarata credinta, cea care te face sa traiesti cand in jurul tau e intuneric, care te ajuta in ispita, care te sprijineste in clipa mortii. Nu exista decat o credinta adevarata, este credinta in Domnul Hristos. Exista o singura usa care duce la Tatal si aceasta este Isus Hristos.(..)
„Încrederea noastra în Dumnezeu trebuie sa fie, puternica si cand vom avea cea mai mare nevoie, binecuvantarea va cadea asupra noastra ca un ropot de ploaie.” (..)
''Şi m-am aruncat la picioarele lui ca să mă închin lui Dar el mi-a zis:
„Fereşte-te să faci una ca aceasta! Eu sunt un împreună slujitor cu tine şi cu fraţii tăi, care păstrează mărturia lui Isus.
Lui Dumnezeu închină-te! (Căci mărturia lui Isus este duhul prorociei.”)
Apocalipsa 19 10''
Comoara ascunsa
In Matei 13,44 e vorba despre un om care lucreaza pamantul. Pe cand intorcea el brazdele, iata ca se aude un zgomot ciudat... Ce-o fi?... Se opreste, da plugul la o parte si incearca sa ajunga la locul respectiv sapand cu harletul, cu palmele, in fine ajunge la un obiect tare... O lada... Dupa alte cateva minute reuseste sa deschida capacul... Uimire: o comoara! O multime de piese de aur! Primul impuls a fost sa-si umple buzunarele... apoi s-a gandit: tarina nu era a lui si i-ar fi fost imposibil sa mai vina si a doua oara sa faca la fel... Chiar daca si-ar fi ticsit toate buzunarele si ar fi luat si in palarie, gandul la banii ramasi acolo nu i-ar fi dat pace toata viata: erau multi, foarte multi!... Apoi s-a hotarat: daca tarina ar fi a lui?... Ar fi cea mai buna solutie! Si, uitandu-se in jur, ca sa se asigure ca nu l-a vazut nimeni, aduna pamantul sapat la loc, acoperi comoara si lucra mai departe pana seara... A doua zi a facut toate demersurile ca sa cumpere tarina aceea. Si a reusit! Nu ni se spune daca tarina era sau nu de vanzare, sau cum a reusit el sa convinga pe proprietar sa vanda, dar finalul e clar: a vandut tot ce aavea, a facut rost de bani si a reusit sa cumpere tarina si bucuria i-a inundat viata.
Dupa ce a perfectat actele de vanzare-cumparare, omul nostru fericit a facut... un gard de otel in jurul locului cu pricina, ba poate un zid de beton ca sa nu se apropie nimeni de comoara lui... In fiecare zi venea si contempla minunea, ba chiar si saruta pamantul, fiind recunoscator lui Dumnezeu pentru ca are o asa comoara...
Veti spune: nu asa scrie in Biblie! E adevarat, Biblia nu relateaza nimic despre ce a facut omul dupa cumpararea tarinei. Dar este imposibil sa crezi ca venind acasa nu s-a dus direct la comoara ca s-o dezgroape si s-o valoirifice... Este imposibil sa crezi ca doar a marcat locul cu un lant sau un gard de otel sau de beton... Ar fi fost irational...
Si totusi asa fac multi crestini dupa ce cumpara tarina... Daca Biblia este comoara, atunci dezgroparea ei este studiul. Si nu numai la inceput, cand iti vine sa tresalti de bucurie ca ai gasit o asa comoara, ci zilnic... pentru ca zilnic avem nevoie de bucurie.(..)
Se spune ca un mare om de stiinta (Einstein) a spus ca :''daca DUMNEZEU nu exista nu am pierdut nimic daca facem ceea ce a spus (referindu-se la tot cecea ce e scris in biblie),dar daca exista si nu vom face ....suntem chiar pierduti!''
„Cu cat este mai mare lumina pe care oamenii o resping, cu atat mai mare va fi întunericul care va veni asupra lor.” (..)
285 „Si Dumnezeul meu sa ingrijeasca de toate trebuintele voastre, dupa bogatia Sa in slava, in Isus Hristos.” (Filipeni 4,19)
Intr-o zi, o tanara se indrepta spre locul ei de munca. Pe drum, a intalnit un copil cersetor care i-a cerut un banut. Fata, amabila si intelegatoare, ar fi dorit sa-l ajute, dar i-a explicat ca momentan nu avea niciun ban in portofel, nici macar pentru a lua autobuzul spre serviciu. Atunci cersetorul zdrentaros si murdar, fara sa spuna nimic, a luat unul dintre banutii pe care ii castigase si i-a dat tinerei.
Ai vrea sa duci un pachetel cersetorului cu care te intalnesti in fiecare dimineata cand pleci de acasa?
„Cand noi daruim semenilor nostri, Dumnezeu ne ofera ceva in schimb: eliberare de sub tirania grijilor personale.” (Kevin A. Miller)
„Dumnezeu ne viziteaza adesea, dar noi nu suntem totdeauna acasa.”
Iti doresc atitea clipe fericite cati fulgi de nea intr-o iarna ca-n basme. Un an nou mai bun, cu pace si liniste in suflet si cu multa dragoste in inima.(..) Tina. sora ta
UN PIC DE VIATA Intr-o seara, dupa predica, un tanar s-a apropiat de Charles Haddon Spurgeon, marele predicator englez, si i-a zis: "Domnule pastor, aveti dreptate, trebuie sa-L gasesc si eu pe Omul de pe Golgota si sa devin copil al lui Dumnezeu. Intr-o zi o sa ma convertesc!" "Intr-o zi ai spus?" Da, mai tarziu!" "Mai tarziu?... De ce nu azi?" Tanarul oarecum incurcat explica: "Vreau sa fiu mantuit si eu dar mai intai as vrea sa profit un pic de viata." Spurgeon izbucni in ras: "Tinere, ati lipseste ambitia! Ca vrei sa ai un pic de viata mi se pare prea putin! N-ar trebui sa vrei un pic de viata, ci toata viata! Isus a spus ca a venit pentru ca oile Sale sa aiba viata din belsug!"
. „Cand Dumnezeu vede ca facem tot ce putem, atunci El ne ajuta.”
''Ochii Domnului sunt peste cei fara prihana si urechile lui iau aminte la strigatele lor''..
1Corinteni 11.32: ...suntem pedepsiţi de Domnul, ca să nu fim osândiţi odată cu lumea.
Când eşti în suferinţă, caută soluţii şi nu vinovaţi!
Iată întrebarea, vorba lui Shakespeare this is the question a fi sau a nu fi...vinovat. Pe umerii cui apasă povara vinovăţiei? Cine este vinovat pentru toate durerile, suferinţele, neplăcerile, inconvenienţele din viaţa ta. Şi spui strigând: Cine-i vinovat pentru: durea mea de măsea, salariul meu microscopic, spondiloza mea cervicală, problemele cu copilul cel mic, creşterea preţului la uleiul de floarea soarelui, ruperea pivotului de la maşină, încălzirea globală, căderea părului meu, ridurile de pe faţa mea, singurătatea mea, moartea persoanei pe care am iubit-o, cancerul meu, diabetul meu... cine este vinovat?
Aici începe căutarea unui suspect iar primul pe listă este chiar Dumnezeu. Am mostenit prostul obicei de-a da vina pe Dumnezeu de la stră-străbunicul nostru Adam care prins fiind că a păcătuit se eschivează spunînd: Doamne nu eu sunt vinovat, femeia pe care TU mi-ai dat-o e vinovată. O acuzaţie prin ricoşeu, adică: Tu m-ai însurat Doamne, eu eram un burlac convins.
Al doilea pe listă poate fi oricine de la vecinul de la etajul unu până la preşedintele ţării, absolut oricine.Unor părinţi le-a murit în mod tragic lunile trecute cel mai mic copil. A murit subit fără ca cineva să-şi poată da seama de cauze. A fost jale mare. Au trecut de atunci câteva luni. Ce au făcut părinţii între timp? Au făcut o listă de vinovaţi. Primul pe listă e chiar bunica copilului (care în realitate este o femeie credincioasă). De ce tocmai ea? Pe motiv că ar fi făcut vrăji pentru omorârea propriului nepot. Altfel spus acea bunică credincioasă care şi-a crescut patru copii în Biserică, e o satanistă sub acoperire. Poate vă întrebaţi cum au ajuns oamenii aceştia la o asemenea concluzie trăznită. Simplu, le-a fost sugerată de un individ ce se autodefineşte ca fiind mesagerul Domnului. Mă întristez când văd cu câtă teamă şi respect îl tratează unii creştini pe Diavolul. Cât de naivi pot fi crezând că Divolul ar avea puterea, aşa de capul lui, să facă şi să desfacă ceva în viaţa unui creştin. Mă întristez încă o dată când văd cu câtă uşurinţă aruncăm vinovăţia propriei suferinţe pe tot felul de poveşti fanteziste cu vrăjitori.
Nu încetez să mă minunez când văd ce explicaţii stupide găsim noi oamenii pentru suferinţa noastră, evident întodeauna alţii sunt de vină. C S Lewis spunea că suferinţa e portavocea lui Dumnezeu că ea este modalitatea prin care El strigă la noi oamenii atunci când nu vrem să-I auzim vocea. Altfel spus atunci când suferim ar trebuii să ne facem un inventar, un proces de conştiinţă, şi să ne întrebăm: ce vrea oare Dumnezeu să mă înveţe din încercarea aceasta? Ce vrea El să schimb în viaţa mea? Dar noi nu, noi căutăm mai departe vinovaţi.
Părinţii cărora le-a murit copilul şi azi caută un vinovat şi nici o secundă măcar nu s-au gândit să-şi facă un proces de conştiinţă.
Cine este vinovat pentru suferiţa noastră?
Întodeauna alţii poartă teribilul stigmat al vinovăţiei, alţii: vrăjile făcute de duşmani, străinii, parlamentarii, vecinul alcoolic, părinţii, copiii, natura, mediul în care am crescut, maşina care venea din sens invers, guvernul, profesorii, ploaia, ninsoarea, poleiul, canicula, Diavolul cu îngerii lui, prietenii...etc. până la infinit.
Ce ironie că nici măcar o clipă, nu ne trece prin cap să ne uităm în oglindă.
Ma iubesti?...
M-am trezit intr-o dimineata devreme ca sa admir rasaritul soarelui. Ah,
frumusetea creatiei lui Dumnezeu nu poate fi redata in cuvinte. In timp ce priveam rasaritul soarelui I-am adus laude lui Dumnezeu pentru frumusetea lucrarii Lui. Stand acolo am simit prezenta Domnului alaturi de mine.
El m-a ntrebat: " Ma iubesti?"
I-am raspuns: " Bineinteles ca Te iubesc, Doamne! Tu esti Domnul si
Mantuitorul meu!"
Apoi m-a ntrebat: " Daca ai fi handicapat fizic, m-ai iubi si atunci?
Eram descumpanit. Mi-am privit mainile si picioarele si restul trupului si
m-am intrebat oare cate lucruri n-as mai putea face daca as fi
handicapat ,lucruri pe care acum le socotesc normale.
si I-am rspuns: "Doamne, n-ar fi usor, dar totusi Te-as iubi!"
Atunci Domnul mi-a spus: " Daca ai fi orb, ai iubi oare si atunci creatia
Mea si M-ai iubi si pe mine?
Cum as putea iubi ceva ce nu pot vedea? Dar m-am gandit la toti oamenii orbi
din lume si la faptul ca multi dintre ei il iubesc pe Dumnezeu si creatia Lui.
si I-am rspuns: " Mi-e greu sa ma gandesc la asa ceva, dar totusi Te-as iubi!"
Domnul m-a ntrebat: " Dar daca ai fi surd, ai asculta Cuvantul Meu?"
Cum as putea asculta daca as fi surd? Atunci am inteles ca sa asculti
Cuvintul lui Dumnezeu, nu trebuie doar sa auzi cu urechile, ci trebuie sa asculti cu inima!
Si I-am raspuns: " Doamne nu ar fi usor, dar as asculta Cuvantul Tau!"
Atunci Domnul m-a ntrebat: " Dar daca ai fi mut, ai lauda Numele Meu si atunci?"
Cum L-as putea lauda fara glas? Am inteles din nou: Dumnezeu vrea sa ii
cantam din inima si din suflet. Sunetele nu au mare importanta. si noi nu il
laudam pe Dumnezeu doar cu cantari, ci chiar si atunci cand suntem
persecutati si aducem slava lui Dumnezeu prin recunostinta noastra.
I-am raspuns: " Chiar daca nu as putea canta cu cuvinte, tot as lauda Numele Tau!"
si Dumnezeu m-a ntrebat: " Ma iubesti cu adevarat?
Cu curaj si convingere ferma I-am raspuns: "Da, Doamne! Te iubesc pentru ca
esti singurul Dumnezeu adevarat!"
Am crezut c-am raspuns bine, dar Domnul m-a intrebat: "Daca ma iubesti, de
ce pacatuiesti? si I-am raspuns: " Doamne, sunt doar un om, nu sunt perfect!"
Dar Domnul m-a ntrebat: " De ce in vremuri de pace si bunastare te
indepartezi cel mai mult de mine?De ce numai in vremuri de necaz te rogi din toata inima?"
Nu am putut da nici un rspuns! Doar lacrimi.
Domnul a continuat: " De ce canti numai la adunare? De ce canti numai in
ceasul de inchinare? De ce te rogi atat de egoist? De ce imi esti necredincios?"
si lacrimile au continuat sa curga pe obraz!
"De ce ti-e rusine de Mine? De ce nu raspanditi Vestea Buna? De ce in
vremuri de prigoana ceri ajutor de la oameni si nu alergi la Mine? De ce
cauti scuze atunci cand iti dau ocazia sa slujiti in Numele Meu?"
Am incercat sa raspund, dar nu am gasit nici un rspuns.
"Esti binecuvantat cu viata. Te-am creat sa n-o irosesti.
Te-am binecuvntat cu talente ca sa Ma servesti, dar tu fugi de Mine.
Ti-am revelat Cuvantul Meu, dar nu te adanceti in el. Ti-am vorbit, dar urechiile
ti-au fost inchise. Ti-am aratat binecuvantarile Mele, dar ti-ai
intors privirile de la Mine. Ti-am trimis slujitori ai Mei si tu ai stat
nepastor cand ei erau respinsi. Ti-am auzit rugaciunile si Ti-am raspuns la
toate! Dar Ma iubesti tu cu adevarat?"
N-am putut raspunde. Cum sa-I raspund? M-a coplesit rusinea!
N-am nici o scuza! Cu inima zdrobita si lacrimi pe obraz am spus:
"Doamne,iarta-ma! Nu sunt vrednic sa fiu copilul Tau!"
si Domnul mi-a raspuns: " Tu esti al Meu prin har si nu prin merit!"
Am spus: " Doamne, oare vei continua sa ma iubesti? De ce ma ierti?"
Domnul mi-a raspuns: " Te iubesc pentru ca te-am creat. Tu esti copilul
Meu si Eu nu te voi parasi niciodata! Cand plangi, Mi-e mila de tine si plang cu
tine! Cand strigi de bucurie, rad si eu cu tine! Cand esti descurajat, Eu te
incurajez! Cand cazi, Eu te ridic! Cand esti obosit, Eu te
port pe brate! Eu voi fi cu tine pana la sfarsitul zilelor si te voi iubi intotdeauna!"
Niciodata nu am plans cu atata amar. Cum am putut fi atat de
nepastor? Cum am putut zdrobi atat de mult inima lui Dumnezeu?
L-am intrebat pe Dumnezeu: " Doamne, cat de mult ma iubesti?"
Domnul mi-a intins bratele si am vazut urmele cuielor in palmele Sale.
M-am inchinat la picioarele Domnului Isus Cristos, Mantuitorul meu si pentru
prima oara m-am rugat cu adevarat.AMIN.
" A FI BLÂND: A mângâia pe cel ce tocmai ti-a dat o palma, fiind convins ca si el voia sa te mângâie, dar se împiedicase în timp ce si-a apropiat mâna de obrazul tau."
Sa nu spui Tata daca nu te comporti ca un fiu in fiecare zi! Sa nu spui Nostru daca esti inchis in egoismul tau ! Sa nu spui Care esti in ceruri daca esti preocupat de lucrurile pamantesti ! Sa nu spui Vie imparatia TA daca o confunzi cu succesul material ! Sa nu spui Sfinteasca-se numele Tau daca nu-L respecti ! Sa nu spui Faca-se voia Ta daca nu o accepti cand e dureroasa ! Sa nu spui Painea noastra cea de toata zilele ,da-ne-o noua astazi daca nu te gandesti la cei infometati! Sa nu spui Ne iarta noua greselile noastre daca pastrezi ranchiuna pt fratele tau ! Sa nu spui Nu ne duce pe noi in ispita daca ai de gand sa pacatuiesti in continuare !Sa nu spui Amin daca nu iei in serios cuvintele din Tatal nostru !!!
Continut
Optiuni Isus trecea prin Ierihon.
Şi cerşetorul orb, în zdrenţe,
de jos, din colb, simţi un zvon,
un ritm de paşi în largi cadenţe.
Isus trecea sub cer iudeu,
printre grădini cu rodii coapte.
Iar zorii se-nălţau mereu.
Dar pentru orbul Bartimeu
era tot noapte după noapte...
Isus trecea încet. Şi-apoi
într-o solemnă fericire,
venea cu El un lung convoi,
ca o coloană de eroi
glorificând un rege mire.
Isus trecea. Şi-un tremur sfânt
vibra în orb ca niciodată.
Ciulind urechile în vânt,
el prinse-n taină un cuvânt.
Şi inima-ncepu să bată.
Simţi ceva ca un fluid,
ca o mireamă de zambilă.
Şi orbul a trigat livid:
— Ai milă, fiul lui David,
Isuse Salvator, ai milă!
Doi-trei, pe margini, se-ncruntară.
— Hei, cerşetor neobrăzat!
Ce strigi aşa? Oricât e-amară,
tu poartă-ţi crucea cum ţi-e dat.
Rămâi în pace sub povară.
Dar orbul, fără căpătâi,
strigă mai fără de ruşine,
mai fără teamă ca întâi:
— Ai milă, Doamne, şi de mine!
Şi S-a oprit Isus acum
pătruns de omenesca dramă.
Putea să treacă? Nicidecum.
Şi orbu-aude-un glas pe drum:
— Hai, îndrăzneşte, căci te cheamă!
— Mă cheamă? Cum... Chiar El?... Isus?
— Hai, nu mai zăbovi. Te-aşteaptă.
— Pe mine chiar? Ce, alţii nu-s?
Pe Bartimeu? Aşa a spus?
Şi orbul parcă se deşteaptă.
— Atuncea... tot ce-a fost... s-a dus!
Şi ca nebun de bucurie,
se-nalţă Bartimeu în vânt.
Stă drept acum ca o făclie.
Îşi scoate haina, o sfâşie
şi-o zvârle... zvrr... zdup! ... la pământ.
Atuncea... peste-o clipă, două,
eu voi vedea ca orice om.
Şi-apoi cu mâinile-amândouă,
îmi voi zidi o casă nouă
şi voi sădi pom lângă pom...
Aşa... Eu nu mai sunt un blid
zvârlit în spini la oale sparte!
Eu pot munci... Hei, la o parte!
M-aşteaptă fiul lui David!...
Dar ascultaţi. Ca peste veac,
se-aude lin un glas ca mierea.
— O, Batimeu, ce vrei să-ţi fac?...
— Rabuni... sunt un orb sărac.
Nu-ţi cer nimic... Numai vederea...
Apoi convoiul a pornit.
Într-o vibrare fericită,
un Nume sfânt era şoptit.
Şi mii de paşi au năvălit
călcând pe haina zdrenţuită.
Iar haina a rămas în drum.
Căci nimeni mintea nu şi-a pus
cu-o zdreanţă bună pentru scrum.
Iar Bartimeu mergea acum
după Isus...
*
Şi-acum Isus Mesia trece
încet şi blând pe strada ta.
Mulţimea iarăşi Îl petrece.
Dar tu-L priveşti crispat şi rece?
Tu n-ai ce-I cere nici ce-I da.
Spre Solul dragostei cereşti,
cei orbi, cei surzi aleargă-n stol.
Iar tu stai "demn", tu nu cerşeşti.
Şi, iată, tu nu ştii că eşti
sărac şi orb, şi surd, şi gol...
Convoiul totuşi se opreşte.
Stai mii de chipuri fără grai.
Un om aleargă şi-ţi şopteşte:
— Isus te cheamă. Îndrăzneşte!
Te-aşteaptă-n drum. De ce mai stai?
— Eu nu sunt orb. Orbi sunt destui.
Nici mut. Eu spun ce am de spus.
Eu inima n-o dau oricui.
Şi nu cer milă nimănui!
— Hai, vino, totuşi la Isus!
— Nu vreau de nimeni să ascult.
Voinţa mea mi-e zeu şi ţel.
Eu vreau plăceri. Eu vreau tumult!
Isus... e sfânt. O, chiar mai mult!
— Hai, vino totuşi, vin´ la El!
Ascultă. Singur tu te minţi.
Tu nu eşti orb ca Bartimeu.
Tu vezi, auzi, vorbeşti şi simţi.
Dar, vai, cu ochii tăi prea strâmţi
nu-L poţi vedea pe Dumnezeu!
Ascultă. Cel ce te-a chemat
nu-i doar penumbra unui gând.
E Dumnezeu ce te-a creat,
e Fiul Său crucificat!
De ce nu vii la El plângând?
Ascultă. Nu te prinde teama?
Ai ochi. Atunci de ce nu vezi?
Nu simţi ce fericire pierzi?
Te-aşteaptă DUMNEZEU! Ia seama!
1.Aproape Doamne e harul Tau
Salvat aproape, sufletul meu
Spre Tine mi-a ramas sa fac un singur pas
Mai mult de Te-as iubi M-ai mantui!
2.Aproape Doamne Te-am cunoscut
Si judecata a inceput
In desnadejdea mea harul se-ndeparta
Grozav s-aud, sa stiu: E prea tarziu!
3.Salvat aproape, sigur pierdut
Pierdut de-a pururi, mult m-a durut
Mai mult de-as fi luptat, Domnul m-ar fi salvat
Azi stau si plang amar dar e-n zadar!
4.Asteapta Doamne, un ceas macar
Mai da-mi o clipa, un strop de har!
Prieten iubitor azi fi-mi Mantuitor
Departe de pacat sa fiu salvat!
Am fost odata la un club al negrilor din New York. in holul clubului se afla o statuie, si eram uimit ca negrii au ridicat un monument in onoarea unui alb, chiar in locul acela. Am intrebat pe un gentleman negru: „Prietene, cine este acest om?” A urmat atunci ceva ce n-am sa uit niciodata. Negrul s-a uitat tinta la statuie, a luat pozitia de drepti, si a declarat foarte solemn: „Este Abraham Lincoln, eliberatorul meu!”… stiam ca Lincoln, pe cand inca acest negru nu se nascuse, dobandise libertatea negrilor. Dar acum daca putea fi liber, era datorita drepturilor pe care cineva le dobandise pe campuri sangeroase de lupta.
As vrea si eu sa stau in fata crucii lui Isus si sa spun: „Acesta este Isus, Eliberatorul meu!”
„Adevarul are menirea de a-l înalta pe cel care-l primeste, de a-i rafina gustul, si a-i sfinti judecata.
interviu cu Dumnezeu-O.Paler
/Ai vrea sa-mi iei un interviu, deci... zise Dumnezeu.
- Daca ai timp... i-am raspuns. Dumnezeu a zambit.
- Timpul meu este eternitatea... Ce intrebari ai vrea sa-mi pui?
- Ce te surprinde cel mai mult la oameni?
Dumnezeu mi-a raspuns:
- Faptul ca se plictisesc de copilarie, se grabesc sa creasca...., iar apoi tanjesc iar sa fie copii; ca-si pierd sanatatea pentru a face bani......iar apoi isi pierd banii pentru a-si recapata sanatatea; Faptul ca se gandesc cu teama la viitor si uita prezentul, iar astfel nu traiesc nici prezentul nici viitorul; ca traiesc ca si cum nu ar muri niciodata si mor ca si cum nu ar fi trait.
Dumnezeu mi-a luat mana si am stat tacuti un timp. Apoi am intrebat:
- Ca parinte, care ar fi cateva dintre lectiile de viata pe care ai dori sa le invete copiii tai?
- Sa invete ca dureaza doar cateva secunde sa deschida rani profunde in inima celor pe care îi iubesc.....si ca dureaza mai multi ani pentru ca acestea sa se vindece; sa invete ca un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai putin; sa invete ca exista oameni care-i iubesc, dar pur si simplu inca nu stiu sa-si exprime sentimentele; sa invete ca doi oameni se pot uita la acelasi lucru si ca pot sa-l vada in mod diferit; sa invete ca nu este suficient sa-i ierte pe ceilalti si ca, de asemenea, trebuie sa se ierte pe ei insisi.
- Multumesc pentru timpul acordat....am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii sa stie?
Dumnezeu m-a privit zambind si a spus:
- Doar faptul ca sunt aici, intotdeauna .
De cate ori trebuie un om sa calce stramb inainte sa judece drept?
Si peste cate mari va mai zbura porumbelul pacii inainte sa adoarma in nisip?
Da, si cate bombe trebuie sa mai explodeze inainte sa fie pe veci interzise?
E vanare de vant daca intreb, dragi prieteni?
De cate ori ne rugam cerului fara sa-l privim cu adevarat?
Si de cate urechi are nevoie un om pentru a-i auzi pe cei care plang?
Da, si la cate morti trebuie sa ne mai uitam inainte sa ramanem singurii in viata?
E vanare de vant daca intreb, dragi prieteni?
E muntele vesnic sau va fi inghitit de ape?
Si cati ani pot trai lipsiti de libertate unii oameni?
Da, si de cate ori poate sa intoarca un om capul, pretinzand ca nu a vazut nimic?
E vanare de vant daca intreb, dragi prieteni?
întotdeauna căutăm ceea ce ne lipseşte
şi renunţăm la ceea ce ne lipseşte mai mult
întotdeauna privim mai departe
şi reuşim să fim cu-atât mai departe
de noi înşine
întotdeauna sperăm la ceva mai bun decât azi
şi mâine vom fi căutători de comori în trecut
întotdeauna facem aceleaşi greşeli
şi găsim întotdeauna o scuză:
a greşi e omeneşte şi totuşi
întotdeauna ni se arată o cale spre adevăr
şi cochetăm mereu cu minciuna
întotdeauna suntem romantici
şi până la urmă ne plictisim de atât romantism
şi suntem pragmatici până la
înalta trădare
ne vindem sufletele şi ne culcăm pe laurii
nimicniciei
întotdeauna fugim
de ceea ce ne poate atinge
de ceea ce ne poate face mai slabi
întotdeauna ne este frică de moarte
şi frica ne taie elanul în mici respiraţii
întotdeauna muncim
peste programul lui dumnezeu
întotdeauna spunem întotdeauna
şi niciodată nu încercăm
să fim veşnici(..
o zi superba .
La multi ani!
La multi ani ,,)
"Daca e nevoie,opreste-te si o viata noua va incepe,Daca e nevoie, asteapta...miracole se intampla"
Am cautat iubirea ca pe-o cetate sfânta
ca pe un cer de cântec în lumea de dureri.
Am dat navala-n lume spre tot ce ochiu-ncânta.
Si-am întâlnit durerea. Dar cerul nicaieri.
Am cautat iubirea ca patrie voioasa
ca pe-un pamânt edenic de pace troienit,
sa spun odata clipei: "Ramâi, esti prea frumoasa!"
Si-am strabatut pamântul, dar pace n-am gasit.
Am cautat iubirea ca pe un cer al firii.
Si-am vrut sa-i ies în cale cu ramuri de finic,
sa sorb din cupa lumii nectarul fericirii.
Si-am spart în tandari cupa, caci n-am gasit nimic.
Am cautat zadarnic. Dar într-o primavara,
am întâlnit în cale deodata un drumet.
Pe umerii Lui trudnici purta o grea povara,
o sarcina de zdrente si cioburi fara pret.
Trecea pe-o cararuie întâmpinând batjocuri,
lasând sa-i rupa câinii din haina câte-un fald.
Urca pe colti de stânca. Si-n urma Lui, pe-alocuri,
vedeai pe piatra rece sclipiri de sânge cald.
Si totusi în privire avea un cer de taina
cum n-am vazut în lume în ochii nimanui.
Si-am vrut sa-i smulg povara. Dar am cazut cu spaima,
caci mult prea grea era povara Lui.
M-am ridicat degraba si L-am ajuns din urma
sa aflu ce comoara în sarcina a strâns.
Dar am simtit ca viata ca de-un prapad se curma,
când am privit prin zdrente cutremurat de plâns.
Caci se vedea-n comoara un clocot ca de cloaca,
un clocotit de drojdii, un spumeg de scursuri.
Tot ce-i murdar si putred în lumea asta-ntreaga
vuia strivind grumazul sarmanei Lui fapturi.
-Dar unde duci straine povara Ta ciudata,
povara de osânda sub care-atât Te-apleci?
am întrebat drumetul. Si El mi-a spus în soapta:
-Spre apele uitarii, ca s-o arunc pe veci...
-Dar tu, vorbi strainul, urcând încet privirea,
dar tu pe cine cauti înnourat si crunt?
-Eu... am soptit ...., eu... cautam iubirea...
-Iubirea? ... fu raspunsul strainului. Eu sunt...
Costache Ioanid
Trimiteți un comentariu